Ramas bun !

         Martie 2012 … zile frumoase, zile însorite, zile de amintiri.      

          Mă aflu într-un moment dificil din punct de vedere emoţional, momentul de bilanţ, momentul de rămas bun. A venit vremea să realizez că numai peste două, trei luni ne vom despărţi. Au trecut ca o clipă patru ani.

          Totul a început într-o zi de septembrie ploios, când m-am trezit mai întâi în curtea şcolii şi mai apoi în sala de sport înconjurată de 25 de perechi de ochi înlăcrimaţi şi emoţionaţi.

Emoţionată eram şi eu, dar şi părinţii cărora le tremurau mâinile pe aparatele foto.

          Zilele au trecut şi cei 25 de copilaşi au învăţat uşor, uşor să scrie, să citească, să calculeze. Acum se distrează când îşi amintesc cum s-au chinuit să scrie (ex. Gheorghe) sau să ajungă la tablă. Ne amuzăm  când ne amintim cum cădeau cu scaunele sau cum se împiedicau  până să ajungă într-un loc.

          Amintirile sunt numeroase, nu pot fi comprimate în câteva  rânduri, dar o să încerc să aştern pe hârtie câteva frânturi care îmi vin în minte atunci când spun numele copilului. Este un exerciţiu de tipul: “Spune primul lucru care îţi vine în minte când auzi…”

          Vă rog să-mi permiteţi (ca pentru prima dată în patru ani) s-o amintesc prima pe Viviana, copilul meu cuminte, şi să-i mulţumesc că a ştiut să facă deosebire între “doamna” de la şcoală şi “mama” de acasă.

          Lui Ştefan îi doresc să rămână mereu acelaşi copil sincer şi intransigent. Poţi să te declari mulţumit ca dascăl dacă Ştefan te respectă şi dacă te iubeşte.

Biancăi îi mulţumesc că ne-a învăţat să dansăm timp de patru ani. M-a impresionat la ea inteligenţa şi seriozitatea care o caracterizează. Întotdeauna te poţi baza pe ea.

Marius este cel mai rapid copil în toate: la scris, la socotit, la pictat. Spre surprinderea mea, în aproape toate cazurile se descurcă şi foarte bine.

Bogdan este un copil foarte bine educat. Fetele îl apreciază mărturisind că atunci când fac întrecere la sport el, întotdeauna, le lasă să câştige.

Ovidiu, vreau să cred că, va rămâne matematicianul clasei noastre.

Este acel copil “mucalit” care tace, dar care atunci când vorbeşte te uimeşte cu replicile lui.

Pe Alexa (Costache) o să o ţin minte întotdeauna ca pe o fetiţă guralivă care te impresionează prin seriozitatea ei şi prin debitul verbal atunci când vorbeşte.

Ionuţ Voicu te impresionează prin sufletul lui mare şi prin puterea de a ierta. Deşi la început a fost mai năzdrăvan, a reuşit pe parcurs să se controleze şi să se adapteze.

Mihaela (Buciuc) este acum în clasa a IV-a o adevărată domnişoară elegantă şi frumoasă şi îi doresc să fie o fată serioasă şi silitoare în clasele mari.

Ancuţa este prietena tuturor. Întotdeauna sare în ajutorul colegilor, se supără foarte rar şi se ambiţionează atunci când este atenţionată.

Ionuţ Breier este un copil serios, foarte ambiţios. Orice observaţie pe care a primit-o a ştiut să o corecteze şi să devină din ce în ce mai bun.

Ştefania seamănă cu o pisicuţă ce vrea tot timpul să fie răsfăţată. S-a transformat însă peste noapte într-o adevărată domnişoară care, sper eu, va surprinde în mod plăcut profesorii prin seriozitate ei.

Iustin va rămâne mereu în mintea mea ca acel copil inteligent, dar extrem de timid, pe care trebuia să-l ţin de mână la Palatul Copiilor ca să-şi prezinte excelenta lucrare. Te rog, ca de câte ori îţi este teamă, să-ţi imaginezi că sunt lângă tine şi te ţin de mână.

Isabela, deşi pare plăpândă, este o fetiţă puternică, descurcăreaţă şi care ştie foarte bine ce are de făcut în viaţă; vrea să înveţe carte ca să ajungă cineva.

Alexandra Călin (Lixi) este fetiţa elegantă, mereu în pas cu moda care scrie din plăcere compuneri. Să nu renunţi la această pasiune a ta nici când vei fi mare !

Ana – Maria, frumoasa Ana-Maria, este un copil serios, care ştie să-şi îndeplinească toate sarcinile.

Casian este sinonim cu seriozitatea şi eleganţa. Inteligent, dar şi foarte timid, Casian te impresionează prin ambiţia de care dă dovadă.

Pe Patricia am cunoscut-o înainte de a începe clasa I. Avea două codiţe şi doi ochi mari. Fetiţa din clasa I a devenit acum o domnişoară frumoasă şi deşteaptă.

Denisa este o particică din sufletul clasei. Te poţi baza pe ea oricând. Nu uită şi nu încurcă niciodată nimic. Colegii ei, vecinii din bloc, ştiu la cine să apeleze atunci când sunt bolnavi.

Andrei este, cred, singurul elev din clasă căruia nu i-am făcut observaţie că nu e atent sau că vorbeşte în timpul orei. Este un copil cu un dezvoltat spirit de observaţie şi simţ al umorului.

Liviu este extrem de inteligent şi de atent. Respectă cu sfinţenie indicaţiile. Foarte ambiţios, ştie să ceară lămuriri atunci când i se pare că nu a înţeles bine ce s-a predat.

Elena este hărnicuţa noastră. Din clasa I a fost mâna mea dreaptă la tot ceea ce înseamnă activitate gospodărească. Nici cartea nu a  neglijat-o şi sunt mândră de cum învaţă.

Teodora a evoluat extraordinar. Este acum o domnişoară frumoasă, serioasă, silitoare care ştie să călătorească cu autobuzul, ştie să se descurce la şcoală şi în afara ei.

Laurenţiu este campionul nostru. La înot, dar şi la învăţătură. Mă mândresc cu el, pentru că va ajunge acel sportiv de performanţă care va uimi nu numai prin rezultatele sportive, dar şi prin rezultatele la învăţătură.

Pe Ema am cunoscut-o în clasa a III-a. S-a integrat minunat în colectiv şi remarc zi de zi delicateţea, seriozitatea şi inteligenţa ei.

Cristi este copilul cu care soarta a fost crudă. Mi-aş dori ca viitorul lui să fie senin, ca Dumnezeu să-i aline sufletul.  

Antonia este o frumoasă domnişoară care te impresionează prin seriozitatea ei. Este extrem de silitoare.

Despre fiecare pot să vorbesc nu în câteva pagini ci pot să umplu câteva reviste. Toţi aveţi un loc special în inima mea şi vă asigur că nu vă voi uita niciodată.

Vă mulţumesc dragii mei, pentru serbarea pe care mi-aţi oferit-o pe 8 Martie. A fost cel mai frumos cadou pe care puteaţi să mi-l dăruiţi.

Vă mulţumesc pentru toate momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună.

Mulţumesc şi părinţilor voştri care m-au ajutat în toţi aceşti ani. Au înţeles că nimic nu este mai important decât învăţătura şi au răspuns la toate cerinţele şcolii.

Am încercat să vă învăţ de-a lungul acestor ani, pe lângă cunoştinţele prevăzute în programă, un lucru mult mai important: să veniţi cu drag la şcoală, să vă simţiţi bine la şcoală, împreună cu colegii voştri. Dacă am reuşit acest lucru mă declar mulţumită !

Rămas bun, dragii mei, să aveţi mult succes în viitor şi întotdeauna să aud numai lucruri frumoase despre voi !

                                                                       Cu respect,

                                                                   Nadia Pantazică